top of page

De ce simt mereu că nu sunt suficient? Cum să ieși din capcana auto-sabotajului

  • Writer: Psih. Delia Aldescu
    Psih. Delia Aldescu
  • Mar 10
  • 2 min read


Mulți oameni trăiesc cu sentimentul că nu sunt destul de buni – în relații, la locul de muncă, în familie sau în propriile aspirații. Această convingere poate deveni un obstacol în dezvoltarea personală, influențând negativ încrederea în sine și luarea deciziilor. Dar de unde vine acest tipar și, mai important, cum îl putem depăși?


Originea sentimentului de insuficiență:


Sentimentul de „nu sunt suficient” nu apare întâmplător. Adesea, își are rădăcinile în experiențele din copilărie, educație și mediul social. Critica excesivă, așteptările ridicate sau comparațiile frecvente pot planta în mintea unei persoane ideea că trebuie mereu să facă mai mult, să fie mai bun, fără a se simți vreodată mulțumit de sine.


În era digitală, acest sentiment este amplificat de comparația socială. Rețelele sociale creează iluzia unei perfecțiuni imposibil de atins, iar acest lucru poate duce la convingerea că oricât de mult ai încerca, nu ești niciodată suficient.


Când devine o problemă reală:


Autocritica moderată poate fi utilă, deoarece ne ajută să creștem și să învățăm din greșeli. Însă atunci când gândurile de insuficiență devin constante și afectează stima de sine, motivația și relațiile cu ceilalți, ele se transformă într-un blocaj psihologic.

Dacă îți este greu să te bucuri de reușitele tale, dacă te autosabotezi evitând oportunități din teama de eșec sau dacă ai tendința de a minimiza orice progres pe care îl faci, este posibil să te confrunți cu un tipar de auto-sabotaj.


Cum să depășești acest tipar:


Primul pas este conștientizarea. Observă gândurile negative și încearcă să le analizezi obiectiv. Sunt ele bazate pe realitate sau sunt doar convingeri limitative?


Un alt pas important este schimbarea dialogului interior. În loc de „Nu sunt suficient de bun pentru asta”, încearcă să spui „Fac tot ce pot și asta este suficient pentru progresul meu”.

Practica recunoștinței și a auto-compasiunii ajută la construirea unei perspective mai echilibrate. În loc să te concentrezi doar pe ceea ce nu ai realizat, încearcă să îți apreciezi eforturile și pașii mici pe care îi faci zilnic.


În cele din urmă, sprijinul emoțional este esențial. Discuțiile cu persoane care te susțin sau cu un specialist pot ajuta la descoperirea cauzelor profunde ale acestor convingeri și la dezvoltarea unor strategii pentru a le schimba.


Dacă acest sentiment îți afectează viața de zi cu zi și simți că nu reușești să ieși singur din acest cerc al auto-sabotajului, poate fi momentul să apelezi la un specialist. Uneori, este nevoie de un spațiu sigur și ghidare pentru a înțelege de unde vin aceste convingeri și cum pot fi depășite.


Autor: Psih. Delia Aldescu




 
 
 

コメント


bottom of page